Unii dintre noi am trăit acele vremuri în care bătaia era singura modalitate de parenting.

Ce faci cu bătaia primită?

Copilul poartă durerea acelui trecut.

Te-ai întrebat vreodată ce s-a întâmplat atunci?

În prima fază, ca sa supraviețuiești, te-ai rupt de acel copil interior.

După principiul, “dacă nu îmi amintesc, nu mă doare”.

Nimic mai fals.

Ceea ce faci în realitate … te rupi în două pe interior.

Și continui să fii rupt pe interior.

Și uite așa, într-o bună zi adult fiind, te întrebi de ce nu poți să te mai bucuri de viață?!

Deși aparent, ai tot ce ti-ai dorit vreodată.

Care este Soluția?

Să intri în contact cu acel copil interior, să aduci la suprafață cu ajutorul  Eului Sănătos (Sinele Autentic), acea parte Rănită pe care ai îngropat-o în inconștient, pentru ca mai apoi să o integrezi cu blândețe.

Și tot cu blândețe, integrezi și partea Supraviețuitoare (care la acel moment al traumei te-a ajutat să supraviețuiești) dar care acum, la acest moment, te împiedică să trăiești viața în plenitudinea ei.

Și te ține cu frâna de mâna trasă.

Pentru că Tu, la acest moment, funcționezi cu 25% din potențialul tău.

Mai jos, este povestea unui bărbat curajos.

Care până la un moment dat a fost doar pe pilot automat.

După principiul, dacă ești bărbat nu plângi, nu spui te doare.

După experiența avută în copilărie, el nu a mai verbalizat vreodată  ”mă doare”.

S-a dus pe supracompensare și a spus ”Eu pot în orice condiții, cu orice preț.”

Numai că prețul a fost destul de mare.

Așa că într-o bună zi a hotărât să se întoarcă cu blândețe către trecut ca să se vindece.

Un bărbat care a avut curajul să integreze cu multă iubire si blândețe copilul interior care a suferit enorm de mult.

”Nu minți

Aveam vreo 8 ani. Eram în clasa a treia. Am venit de la școală și îmi doream să ies afară la joacă. Pe lângă bloc erau copii ce se jucau. Știam că mama va veni de la serviciu pe la 4, era schimbul unu. Nu îmi făcusem lecțiile și nici nu aveam chef de ele. Era mai atractiv zgomotul de afară provenit de la copiii din jurul blocului. Fiind un cartier nou, erau multe familii tinere cu copii de toate vârstele. Așa că eram mulți copii printre blocurile proaspăt construite. Am ieșit afară cu gândul să vin în casă cu câteva minute înainte de a veni mama, să nu mă prindă afară. M-am luat cu joaca și am uitat.

La un moment dat am văzut-o pe mama cum iese din scara blocului din față și se îndreaptă spre scara blocului nostru. Așa era pe atunci, ca să ajungem la blocul nostru trebuia să traversăm blocul vecin. Am înlemnit. Cred că pentru câteva secunde m-a identificat între copii dar nu mi-a zis nimic. După câteva
minute a ieșit la balcon căutându-mă cu privirea. M-a strigat și m-am făcut că nu o aud. Asta a enervat-o cu siguranță. După mai multe strigăte m-am uitat în sus la ea, locuiam la etajul trei, și m-a întrebat dacă mi-am făcut lecțiile. De rușinea copiilor din jur, eram foarte timid, am mințit-o: da, le-am făcut, i-am răspuns eu cu jumătate de gură. S-a retras în casă și cred că mi-a controlat caietele. Ulterior a ieșit din nou la balcon și mi-a spus să vin în casă.

Nu aveam nicio idee despre coșmarul ce va veni

Urcând scările mă gândeam cu groază ce mă așteaptă, dar nu aveam nicio idee despre coșmarul ce va veni. Am intrat în casă, ca un cotei ce caută să se ascundă. M-a întrebat direct de pe hol dacă mi-am făcut lecțiile și iar am mințit-o. Am văzut cum se înfurie și mi-a cerut să nu mai mint. Știu că am bolmojit ceva cu un sfert de gură, că mi le-am făcut dar mai am la o materie.
Până aici a fost un dialog, de aici încolo a urmat doar un monolog al mamei printre loviturile ce mi le aplica. Mai întâi, intrând în sufragerie, de pe hol, a început bătaia în jurul mesei mari din sufragerie.

Pe masă era tot timpul o vază cu flori de plastic, garoafe cu niște cozi subțiri de sârmă îmbrăcate în plastic. Pe comodă era o altă vază cu gladiole de plastic, astea fiind mai groase. A început sa mă lovească prima dată cu garoafele, din ele zburând în toate direcțiile tot felul, florile, frunze din plastic rupte de la lovituri. Aveam experiență deja cu acest gen de bătaie pentru că nu era prima dată. Eu fugeam în jurul mesei să nu mă prindă și mama mă altoia pe unde mă prindea, alergând în spatele meu. După ce și ultima garoafa a scăpat-o din mână (apropo erau trei garoafe si trei gladiole; cred că garoafele fuseseră mai multe, dar se răriseră în urma bătăilor aplicate mie și fraților mei) a luat gladiolele. Acestea din urmă dureau, garoafele pișcau.

La un moment dat, sătulă să mă fugărească mi-a zis să mă opresc că altfel mă omoară cu bătaia. Sincer, nici acum, ca și atunci, nu știam ce să fac, să fug și să mă omoare și să scap sau să stau și să mănânc bătaie în continuare. Am fugit în dormitor, nu știu ce a fost în capul meu, acolo era ”dead end”. Speriat fiind nu raționam cum trebuie. A venit în dormitor și m-a îngrămădit între șifonier și pat unde, una după alta, îmi aplica loviturile cu gladiola. Era atât de strâmt locul, acolo unde mă îngrămădisem că nu aveam unde să mă feresc, drept pentru care cu mâinile întinse deasupra capului încercam să prind gladiolele ce veneau într-una asupra mea. Câteodată mai prindeam o gladiolă, dar asta nu făcea decât să potențeze furia mamei care continua să mă lovească și să spună ceva, din năduful ei (nu mai țin minte ce anume; ceva de ce o mint pe ea și golan și….nu-mi mai aduc aminte și nu mai contează).

O altă repriză

In tot iureșul ăsta, din spatele mamei s-a auzit vocea tatei care tocmai venise de la serviciu, surprinzător, pentru că el venea deseori beat și mai pe seară. Atunci mama s-a oprit și s-a întors spre el să îi spună …iar nu-mi aduc aminte, oricum ceva invective la adresa mea. In momentul ăla de acalmie, eu am ieșit din locul unde mă dosise mama și am plecat spre celălalt colț al camerei, în idea că, să îl văd pe tata, poate mă salvează. Spre groaza mea, după ce mama i-a făcut prezentarea situației, tata a început să își scoată cureaua de la pantaloni și eu de groază am început să țip mai tare. Cred că țipetele au efect invers în mintea oamenilor, habar nu am.

Cert este că tata a început să îmi aplice lovituri cu cureaua.
Astea dureau mai tare, tata era mai vânjos. Printre curele mai primeam și câte un picior în burtă, de mă îndoiam de durere și îmi expuneam spatele unde primeam loviturile de curea, cu tot cu cataramă. În tot timpul ăsta mama a stat în ușa de la dormitor, un timp, și apoi s-a retras. Tata a continuat până a obosit. El înjura amarnic așa că a “plouat” și cu sudălmi la adresa mea. Când tata a obosit și doar înjura a apărut mama cu ghiozdanul meu în mână și l-a pus pe o măsuță joasă, ce era în mijlocul dormitorului, ceva de genul meselor pentru cafea cu patru picioare și atât. Tata s-a retras și mama m-a luat de o ureche, la propriu, și m-a ridicat în picioare ca să mă trântească jos lângă masă. Mi-a spus să mă apuc să îmi fac lecțiile și a ieșit din cameră închizând ușa după ea.

Nu știu cât am stat acolo, cu urechile ciulite la zgomotele de după ușă, dar nu se auzea nimic, cred că se duseseră amândoi în bucătărie. Am adormit și din somn am fost trezit de mama care intrase în dormitor și văzându-mă adormit, cu capul pe masă, s-a înfuriat și a început episodul doi al bătăii, de data asta cu palmele, pumnii și tras de urechi. Știu că țipam într-una că nu mai fac și să nu mă mai bată că nu mai fac: promit că nu mai fac, nu mai da.
Degeaba. Tata a venit și el în cameră, activat de țipetele mele și a dat-o pe mama la o parte și mi-a tras un dos de palmă de am zburat de lângă masă până în colțul celălalt al camerei.
Acolo, înghesuit de picioarele lui care loveau, a început să lovească din nou cu cureaua. Durea rău când tata lovea. Nu mai știu dacă la bătaia asta am rămas fără aer sau la alta. – Tu-ți Dumnezeii măti’. Na, mai minți, tu-ți Biserica mătii, înjura tata lovindu-mă cu năduf.

La un moment dat au încetat. Au ieșit din cameră amândoi și m-au lăsat acolo. Nu știam ce să fac, așa că am mers la măsuță. Să nu uit. La măsuță stăteam pe jos, pe podea, în poziția în fund, pe o parte și ajungeam să țin coatele pe masă. Știu că îmi era atât de somn, dar îmi era frică să adorm. Nu mai țin minte ce a fost în continuare. Îmi aduc aminte că frații mei, care pe perioada bătăii încasate de mine nu erau în casă, când m-am întâlnit cu ei, se uitau speriați la mine și cu milă. Nu știu cum arătam, nu mai țin minte ce mă durea. Știu doar că îmi doream liniște iar mama și tata să mă iubească.

Promisiunea făcută

Una din promisiunile făcute în copilărie, adolescență, atunci când abuzurile nu mai conteneau, a fost că nu am să-mi bat nevasta și copiii niciodată în viața mea. Cred că a fost mai mult o rugăciune pe care Dumnezeu a auzit-o și m-a păzit de așa ceva.

La un moment dat în tinerețe am fost furios pe Dumnezeu, că nu mi-a dat o viață fericită, fără lipsuri. Cu ochii minții de acum îi mulțumesc că m-a ținut întreg la minte și sănătos.
Acum încerc să privesc detașat la acele momente.
Încă lucrez la ele să le integrez.
Sper să mă vindec.
Îmi doresc asta.” Iany M.

Te îmbrățișez cu drag, Beatrice