Au trecut ani buni de cand am inceput sa caut acel ceva ce imi lipsea, iar la inceputul calatoriei mele eram in cautarea a ceva nedefinit, ceva in afara mea. In cele din urma, mi-am dat seama ca esenta cautarii mele nu sta in afara mea ci in interiorul meu, raspunsul se afla la mine. « Cunoaste-te pe tine insuti! » A te cunoaste nu inseamna ati cunoaste doar caracterul cu calitatile si defectele lui, gandurile, sentimentele ci a trece dincolo de ele. Acest Insuti este lumina din tine, o parte din Dumnezeu. Nu te limitezi sa vezi doar corpul fizic ci insasi lumina care salasluieste in interiorul lui prin care suntem legati de Dumnezeu si putem sa manifestam calitatile si bogatiile lui: forta, lumina, iubire. Atunci nu mai suntem separati, ci facem parte din Intreg, suntem o picatura din Ocean, fara insa a ne confunda cu Oceanul.
CUM A INCEPUT POVESTEA MEA …
In vara anului 1977 m-am hotarat sa-mi fac intrarea in aceasta lume in care nu am ezitat sa ma arunc cu capul inainte si sa gust din placerile vietii. Si oricat de mult as fi vrut sa experimentez doar bucuriile vietii mi-am dat seama ca si din cele mai putin placute am invatat.
COPILARIA MEA A FOST CU BUNE SI CU « RELE », PRIVIT DIN EXTERIOR UN COPIL FARA NICI O GRIJA APARENTA
Pe cele bune le pastrez in suflet, pe cele rele incerc sa le rezolv cat pot de bine. Cum? Intelegand ca nu pot sa-mi schimb amintirile dar pot sa le dau alt inteles care sa ma ajute sa ma impac cu Trecutul, sa traiesc Prezentul si sa privesc cu incredere Viitorul.
Privit din exterior, am fost un copil crescut singur la parinti, cu tot ce mi-am dorit, cu bicicleta, trotineta, patine, rotile, papusi chinezesti, guma turbo primita din Turcia la pachet de cate 100 bucati si ciocolate chinezesti aduse de la corpul diplomatic. Un copil invidiat, uneori nefericit pentru ca nu intelegea de ce ceilalti copii (uneori chiar si adulti) erau rautaciosi cu el fara ca el sa le faca sau sa le spuna ceva urat.
PRIVIT DIN INTERIOR, UN COPIL TRIST MARCAT DE ANUMITE INCIDENTE DIN COPILARIA LUI
Asa cum spuneam la inceput, privit din exterior un copil fara nici o aparenta grija, privit din interior un copil trist marcat de anumite incidente din copilaria lui. Copilaria mea a fost zguduita de un val de decese premature astfel ca in mai putin de patru ani, mama mea si-a pierdut trei surori si pe mama ei, respectiv bunica mea. Eu in loc sa merg la discoteca, mergeam la inmormantari. Tot atunci am vazut-o pe mama mea purtand doliu ani la rand si pe verisorii mei alaturi de care crescusem pierzand un pilon important in viata lor: mama lor. Impactul si trauma emotionala asupra copilui de atunci, alaturi de alte evenimente nefericite, m-au facut sa-mi dezvolt un mecanism de aparare foarte puternic si sa-mi ingrop amintirile. Iar cand nu ai amintiri, aproape ca iti pierzi identitatea.
Perceptia unui copil este oarecum denaturata cand nu i se explica ca moartea este un fenomen cat se poate de natural si o trecere spre altceva; eu am vazut un mort fara nici o durere, in schimb multa suferinta la ceilalti ramasi. Si din prisma experientelor traite de acest gen, mi-am dorit ca la varsta de 38 ani (atatia ani avea prima mea matusa decedata) sa mor si eu ca sa nu sufar. Nici prin cap nu-mi trecea cum functioneaza mintea umana la acea vreme si ca eu imi programasem in subconstient ca lucrurile sa se intample intr-o maniera nedorita … aveam sa o aflu exact la varsta de 38 ani!
NU M-AM MULTUMIT CU SINTAGMA « ASA A VRUT DUMNEZEU »
Peste ani, am pornit pe drumul cunoasterii pentru ca nu m-am multumit cu sintagma « Asa a vrut Dumnezeu ». Am inceput cu Psihologia si bine am facut pentru ca mi-a oferit fundamentul care mi-a permis sa inteleg complexitatea omului atat din punct de vedere al mecanismelor psihice cat si structura personalitatii umane. Primisem raspunsul la cum functioneaza psihicul uman dar nu stiam nimic de suflet. In opinia mea, societatea a impartit omul pe trei niveluri separate, desi in realitate ele sunt interdepedente si nu pot functiona unul fara celalalt. Asa se face ca medicina traditionala se ocupa exclusiv de corpul fizic, psihologii vindeca psihicul iar preotii sufletul. Dupa parerea mea, omul se poate vindeca profund doar cand se actioneaza deodata pe toate cele trei planuri. Proiectul meu de la acea vreme cand aveam doar 23 ani consta in construirea unei clinici medicale care sa aiba ca obiectiv vindecarea omului in plenitudinea lui pe cele trei planuri.
Cand am vazut ca lucrurile nu merg in directia pe care eu o doream, am facut o cotitura in viata mea de 180 grade si m-am indreptat catre Drept. 15 ani i-am alocat dreptului iar avocatura mi-a adus mari satisfactii profesionale. Am lucrat in avocatura de business iar cunostiile mele de psihologie le-am aplicat din plin fie in intalniri, negocieri sau sala de judecata. Stiu ce inseamna o miza de cateva zeci de milioane de euro si stiu de asemenea ce inseamna proiecte, deadline-uri, nopti nedormite, clienti care te suna seara dupa 8.00 si iti spun « am nevoie urgent de asta, daca se poate incepand de …ieri ». Toate acestea le pastrez in sufletul si in mintea mea in sertarul denumit « Hei rup, forta si putere de munca la maxim ». Ele m-au ajutat sa ma disciplinez, sa gasesc solutii chiar si atunci cand aveam impresia ca le-am epuizat pe toate, sa cunosc oameni si sa-i accept asa cum sunt fara sa-i judec.
AM CONTINUAT SA CAUT RASPUNSURI LA INTREBARILE MELE
In acelasi timp, am continuat sa caut raspunsuri la intrebarile mele cu privire la viata « De ce se intampla anumite lucruri in viata? De ce venim? Care este scopul acestui pelerinaj pe Pamant? ». Psihologia m-a ajutat pana la un punct, mai departe m-am indreptat catre biserica si catre Terapiile Alternative in speranta ca voi primi un raspuns. Mi-am insusit si practicat multe din Terapiile Alternative si din fiecare am luat cate ceva care m-au ajutat sa-mi dezvolt o tehnica proprie pe care o adaptez in functie de persoana cu care lucrez. Fiecare om are o mai mare deschidere fata de o anumita metoda si important este sa observi care este cea mai eficienta pentru fiecare persoana in parte.
CE AM ALES SA FAC INTR-UN MOMENT DE CUMPANA … SA-MI RECONSTRUIESC VIATA SI SA O IAU DE LA CAPAT
Iata-ma la varsta de 38 ani intr-un colaps total in viata mea pe toate planurile: sanatate, profesional, social, sufletesc. M-am trezit intr-un vartej al vietii in care lucrurile au scapat de sub control iar doctorii au ridicat din umeri. Slabisem multe kilograme, ajunsesem sa pot merge doar tinandu-ma cu mainile de pereti si ma intrebam in continuu: “De ce, Doamne ? De ce ?” Pana in seara in care mi-am facut testamentul in fata lui Dumnezeu spunandu-i totodata din tot sufletul ca eu vreau sa traiesc pentru ca am multe lucruri frumoase de facut si de experimentat. Mi-am dorit atat de mult sa traiesc incat am anulat programul mental pe care cu multi ani in urma mi-l implantasem in subconstient. Tot atunci am inteles ca tot ce ni se intampla este consecinta faptelor si gandurilor noastre. Incet, incet, am inceput sa-mi aduc aminte.
Prin toate metodele si tehnicile invatate, fie ca e vorba de psihologie sau terapii alternative, mi-am curatat bagajul mental, emotional, sufletesc. A trebuit sa fac o adevarata curatenie in viata mea, am eliminat balastul (tipare, credinte gresite, frici) si m-am reconstruit. In articolul « Intalnire cu Umbra mea », am aratat ca e nevoie de mult curaj si o mare sinceritate fata de tine ca sa pornesti in cea mai aventuroasa si mai importanta calatorie, cea catre tine insuti. Practic, am inceput prin a-mi recladi fundatia (am eliminat multe tipare si frici, am schimbat credinte si convingeri gresite), mi-am construit o noua relatie cu partenerul de viata si m-am reorientat profesional alegand sa fac ceea ce imi place si mi se potriveste cel mai bine.
Am luat fiecare experienta neplacuta din viata mea, am scris-o pe hartie si am inceput sa lucrez cu ea trecand-o prin filtrul gandirii, emotiei pentru ca in cele din urma sa o accept, sa o integrez si sa o tranform in ceva util si folositor. Fiecare experienta de viata este o lectie de viata.
Si dupa ce am facut aceasta curatenie, dupa ce am inteles ca « maestrii » nostri in viata nu sunt intotdeauna prietenii nostri, am observat ca am dat la o parte straturile de praf care se asezasera de-a lungul vietii pe sufletul meu si ca acum pot sa ma bucur cu usurinta de viata. Uitasem sa ma bucur de ploaie, de o raza de soare, de un cer instelat, de o inghetata in parc dar e minunat cand te poti bucura de micile placeri ale vietii.
Iubesc oamenii si povestile lor de viata si cred ca fiecare a venit cu o misiune personala. Cred ca nimic nu e intamplator si DACA EU AM PUTUT, CU SIGURANTA POTI SI TU, suflete drag, sa pornesti pe drumul cunoasterii de sine, sa-ti reconstruiesti viata si sa te bucuri din plin de ea!
Mai multe despre Beatrice? Sunt psiholog, trainer, coach, consilier dezvoltare personala si fac ceea ce imi place sa fac si ma pricep cel mai bine: sa incurajez si sa indrum oamenii pe drumul cunoasterii de sine ca sa-si traiasca viata la care aspira si pe care o merita pe deplin!
TU esti pregatit sa faci acest pas? SA ADUCI BUCURIA INAPOI IN VIATA TA?
Daca raspunsul este DA, te invit sa aplici pentru o Consultatie Gratuita in care vreau sa ne cunoastem si sa vedem CUM PUTEM SA LUCRAM IMPREUNA. Da click AICI si inscrie-te la Consultatia Gratuita
Cu drag, Beatrice