Viața la Prezent

Cu jocul mintii urmaresc stelele si fac un puzzle din ele. E tarziu, dupa miezul noptii, iar eu ma relaxez pe un sezlong la malul marii cu un cocktail in mana profitand ca apartamentul meu da direct pe plaja.

Ascult valurile spargandu-se de tarm vestindu-mi parca cu voiosie muzica marii; vin sa-mi spuna ca in adancuri raman nestingherite misterele naturii, apoi reintra intr-un nou ciclu al vietii, ducand cu ele secretele aflate de la oamenii de pe plaja.

Oare ce declaratie de dragoste as face Universului?  Imi minte imi vin motivele pentru care-I sunt recunoscatoare asa ca imi marturisesc in gand propria mea declaratie de dragoste catre cer.

Continui sa privesc cerul instelat si sa ma intreb retoric din care constelatie am venit ?!

La un moment dat vad apropiindu-se doi indragostiti. Ma observa, se aseaza la cateva sezlonguri distanta dar prezenta mea nu-i deranjeaza; sunt atat de indragostiti ca lumea pare a fi doar a lor.

Prima intentie este sa ma ridic dar imi dau repede seama ca zgomotul facut de mine risca sa rupa vraja momentului. Asa ca ma relaxez in continuare, pana la urma ei sunt cei care au venit spre mine.

Sunt martora unui dialog intre indragostiti … dar oare ce isi mai spun indragostitii, ma intreb in sinea mea ?! Iar raspunsul vine degraba din partea ei:

”- Spune-mi iubitule, ce simti cand ma strangi in bratele tale?

– Ceea ce tu imi daruiesti, asta simt, ii raspunse el.

– Tremur la gandul ca ai putea sa simti ceea ce simt eu pentru tine. Fiecare particica din mine ar vrea sa-ti daruiasca un pic din dragostea mea, sa-ti umple sufletul de bucurie si prin vene sa curga iubirea ce ti-o port, fiecare celula a ta sa fie impregnata cu numele meu si sa tremure sub fiorul dulce al dragostei mele.

As mai vrea sa-mi simti mirosul in parul tau si atingerea mainilor mele pe trupul tau iar energia si parfumul meu sa te insoteasca zi de zi si ceas de ceas.

Privirele lor vorbesc dincolo de cuvinte.

Observ cum il mangaie tandru iar ea continua sa-i spuna:
– Si as mai vrea sa ma porti in gandul tau, sa ma simti si sa te bucuri impreuna cu mine de zburdalnicia sufletului meu si sa ma asez statornic in sufletul tau, acolo unde imi este locul.

– Demult te-ai asezat acolo unde iti este locul, ii raspunse el. Pentru ca, vezi tu, ai reusit sa-mi picuri in suflet stropi de iubire care sa inchida ranile trecutului iar prin vene imi curge dragostea ta care ma-mbata si-mi da putere.

Intelegi tu oare ca te port in inima si in mintea mea in fiecare clipa?”

Marea parca aplauda aceasta declaratie de dragoste. 

La fel si eu in sufletul meu.

Iar pe el il aud spunanand-i mai departe iubitei lui.

”In fiecare noapte gandul imi pleaca la tine si deschide discret camera ta veghindu-ti somnul linistit si dulce iar fiecare particica din corpul meu sopteste tainic numele tau pastrand secretul nostru.

Cum as putea sa nu te simt cand TU FACI PARTE DIN MINE ?!”

La auzul acestor cuvinte, m-am ridicat tiptil lasandu-i pe cei doi indragostiti sa bucure marea cu secretul dragostei lor profunde; iar eu am multumit in gand Cerului ca mai exista astfel de iubire pe Pamant.

Autor: Beatrice Enachescu

Daca ti-a placut articolul sau ai impresia ca rezonezi cu ceva din el, te rog sa dai un like sau un share!
Cu drag, Echipa Viata la Prezent