Viața la Prezent

Vrei sa afli ce se întâmplă, de fapt, în creierul adolescentului tău? Ai momente când ai impresia ca vorbești singur prin casă? Îi spui copilului tău ceva, iar el se face că nu te aude? Sau îl vezi trecând de la o stare la alta într-o singură zi, de la ras la plans doar in cateva momente urmate de ore in sir de tăcere în camera lui? Te întrebi cu ce ai greșit.

Adevărul este că nu ai greșit nimic. Ce se întâmplă cu el nu are legatura cu tine. Creierul lui trece prin cea mai intensă transformare din viață, o adevărată „revolutie”. Și tot haosul pe care îl vezi are o explicație științifică.

 Creierul adolescentului – un șantier în lucru

Celebrul psihiatru Daniel Siegel, profesor la UCLA, arata în cartea Brainstorm că adolescența este perioada cu cea mai mare remodelare a creierului după primii ani de viață.

Imaginează-ți că în copilărie creierul construiește străzi peste tot, ca într-un oraș în plina dezvoltare. În adolescență, dupa ce a construit tot ce a putut construi, el începe curățenia: șterge drumurile pe care nu se mai circulă și le face mai late și mai solide pe cele pe care se merge des. Practic, creierul face curățenie: elimină conexiunile pe care nu le mai folosește și le consolidează pe cele care se repetă des. Cu alte cuvinte, ceea ce trăiește și repetă un adolescent acum va deveni fundația pe care se construiește adultul de mâine. De aceea adolescența este atât de intensă și importantă totodata.
Cu alte cuvinte, în creierul adolescentului au loc transformări profunde și esențiale. De exemplu, dacă un copil nu mai cântă la chitară, conexiunile neuronale care susțineau acea activitate încep să se estompeze sau chiar să dispară – un proces firesc numit „curățenie neuronală” (pruning).

În paralel, are loc și mielinizarea – fibrele nervoase se „îmbracă” într-un strat protector care permite informației să circule mai rapid între neuroni. Datorită acestei schimbări, adolescenții capata abilitatea de a invata mai repede decat un copil și de a reactiona cu mai multa viteza la tot ce se întâmplă în jurul lor.
Și, poate cel mai vizibil aspect, sistemul de recompensă devine hiperactiv. Tot ce produce dopamină – like-uri, validare, aventuri, adrenalină – devine brusc atractia principala.

 Cine este de vina?

Problema e ca anumite regiuni se dezvolta mai repede decat altele. Sistemul limbic – centrul emotiilor, placerii si riscului – se maturizeaza inaintea cortexului prefrontal, responsabil cu controlul si ratiunea. Cu alte cuvinte partea emotionala o ia inaintea partii rationale. De aici si avalansa de emotii, decizii impulsive, reactii de neinteles.

Cercetătoarea BJ Casey asociaza metaforic creierul unui adolescent cu  o mașină sport cu un motor puternic (emoțiile), dar fără frâne complet formate (rațiunea).

Ce impactează pozitiv dezvoltarea creierului adolescentilor

Au fost realizate numeroase studii despre dezvoltarea creierului în perioada adolescenței, iar concluzia e clară: mediul în care trăiește adolescentul contează enorm. Asadar, nu e vorba doar despre gene, ci despre climatul emoțional din jurul lui – tonul vocii, nivelul de stres din familie, felul în care se simte ascultat și susținut.

Un exemplu puternic vine din studiul AE Baker (2025), care arată că adolescenții crescuți în medii sigure, cu sprijin emoțional autentic și provocări specifice vârstei, își dezvoltă mai bine regiunile creierului responsabile de autocontrol, gândire logică și empatie. Cu alte cuvinte, un adolescent conectat si sutinut de familia lui devine un adult echilibrat, care stie sa -si gestioneze emoțiile si sa fie capabil să ia decizii bune pentru el si ceilalti.

 De ce are nevoie creierul unui adolescent ca să crească frumos și echilibrat?

Somn suficient – cel puțin 8 ore pe noapte, pentru ca memoria să se fixeze și creierul să se refacă.
Relații autentice – conexiuni reale, bazate pe sprijin, acceptare și discuții sincere, nu doar small talks.
Sportul stimulează dopamina naturală, oxigenează creierul și reduce stresul.
Alimentație sanatoasa – peștele, nucile și avocado susțin funcționarea optimă a neuronilor.
Curiozitate – hobby -uri, întrebări, dorința de a explora lumea.

Creierul adolescentului înflorește atunci când se simte liber să întrebe, să greșească și să caute, nu când e criticat sau constrâns să fie „perfect”.

Ce afectează negativ dezvoltarea lor

 Deși fiecare părinte își dorește ca adolescentul să obțină performanțe cât mai bune, este important de știut că stresul cronic și presiunea constantă asupra performanței pot afecta structuri cerebrale esențiale, potrivit studiului ABCD (2025) – cea mai amplă cercetare neuroștiințifică despre adolescență.

Performanța devine cu adevărat benefică atunci când provocările sunt interesante și potrivite nevoilor adolescentului, când tinerii simt sprijin, acceptare și încurajare, iar eforturile lor au sens real și contribuie la dezvoltarea lor personală, nu doar la obținerea unui rezultat.

Cei mai mari dușmani ai creierului adolescent sunt:

Lipsa somnului – slăbește atenția și memoria, deși, culmea, una dintre „provocările” tipice ale adolescenței este tocmai tentația de a se culca cât mai târziu.
Stresul constant – crește cortizolul, care „micșorează” hipocampul (centrul învățării).
Critica și respingerea – sunt resimtite de adolescent la fel ca o durere fizica pentru ca activează aceleași zone din creier
Izolarea socială – scade pofta de viață iar pe acest fond poate aparea depresia.
Dependenta de ecrane – „fură” dopamina, scăzând interesul pentru plăcerile reale.

Se poate antrena creierul pentru performanțe școlare?

Este bine de știut că in virtutea plasticitatii, creierul adolescentului este extrem de maleabil, ceea ce îl face capabil să fie antrenat pentru a obține rezultate foarte bune.

Cum îl putem ajuta să funcționeze la capacitate maximă:

Somn suficient –fără odihna adecvata scade atentia si memoria nu se consolideaza.
Repetiție constanta – conform zicalei “Repetitia este mama invataturii” informatia se fixeaza mai bine daca invatarea este zilnica si in în doze mici.
Sport si miscare – se elibereaza tensiunea acumulata, ajuta la creșterea atenției și creativitatii.
Respirație conștientă – ajuta adolescentul sa-si gestioneze emotiile si sa-si reduca nivelul de stres.
Învățare cu sens – poate cel mai important aspect. Un creier motivat de sens e de zece ori mai receptiv decât unul motivat de frică.

Hormonii – chimia furtunii interioare

Adolescența e o explozie hormonală: testosteron, estrogen, dopamină, oxitocină. Toate influențează emoțiile, memoria și comportamentul. De aceea, iubirile sunt copleșitoare, prieteniile sunt vitale, rușinea doare fizic, iar suferința pare nesfarsita.  Nu e o dramă, e biologie pură.

De ce pare că nu se înțelege nimeni cu ei?

Pentru că adolescența e etapa desprinderii. Creierul îi împinge natural să se separe de părinți și să-și caute identitatea în afara familiei.
E un proces natural de autonomie, nu un act de respingere. Ei nu fug de parinti, ci se caută pe ei insisi. E normal sa fie asa pentru ca acasa vor ramane mereu “copiii parintilor” repetand intr-un fel tipare si drumuri deja cunoscute. Au nevoie de noi experiente si provocari ca sa afle cine sunt, ce pot face si de ce sunt capabili.

De ce primele iubiri dor atât de tare?

In creierul adolescentului, iubirea este ca un foc de artificii: se eliberează valuri de dopamină și oxitocină iar pierderea unei relatii activează aceleași zone ca durerea fizică. De acea, despărțirea e reală și dureroasă. Totusi, eaceste experiente au un rol esential: ii învață empatia, reziliența și profunzimea sentimentelor. Tendinta parintilor de a-si proteja excesiv copiii , tinandu-i “intr-un glob de cristal” le fura sansa copiilor sa invete sa fie independenti si sa-si gestioneze propriile emotii. Fiecare iubire tânără lasă urme in creier care pregătesc un adult capabil să iubească mai conștient si mai profund.

Între apropiere și independență – echilibrul magic

Părinții se întreabă adesea: „Cât să-l țin aproape și cât să-l las liber?” Răspunsul îl dă neuroștiința: dependența sigură. Adică acel tip de relație în care adolescentul știe că poate pleca, explora și greși, știind că există mereu un loc sigur unde poate reveni.
Draga parinte, nu-i tăia aripile, dar nici nu-l lăsa fără busolă. El are nevoie să simtă: „Pot fi liber, dar nu sunt singur.”

Ce poate face un părinte (dincolo de răbdare)  – 7 Idei practice

Răbdarea e importantă, dar nu e suficientă atunci cand vorbim de o relatie cu un adolescent. Nu poti sa o incasezi la nesfarsit fara sa pui limite sanatoase. Si nici sa fii extrem de autoritar pentru ca il impingi in bratele unui anturaj periculos.

Ce ajută cu adevărat:

1. Conectează-te cu adolescentul tau, nu-l corecta. În loc să-l critici sau să-i spui cum ar fi trebuit să procedeze, încearcă să-l întrebi: „Cum te-ai simțit în toată povestea asta? “ Așa cum am discutat mai sus, emoția precede rațiunea în creierul adolescentului. Prin această întrebare, îi oferi ocazia să-și exploreze și să-și înțeleagă emoțiile, ceea ce îl ajută să învețe să se autoregleze, caci emoția reglează rațiunea, nu invers.
2. Asculta-l activ. Când vorbește, lasă telefonul jos si priveste-l in ochi; Nu-l întrerupe. Creierul adolescentului se simte în siguranță când e ascultat, nu când e convins.
3. Normalizează greșelile. Daniel Siegel spune: „Eroarea este oxigenul învățării.” Fiecare greșeală e o sinapsă nouă. Fă-le loc.
4. Oferă-i libertate cu limite. Regulile sunt ca parapetii pe un pod: îl țin în siguranță, dar îi permit să meargă înainte.
5. Fii autentic. Nu încerca să fii „perfect”. Fii real. Adolescenții simt imediat falsitatea. E mai valoros un părinte imperfect, dar sincer, decât unul perfect, fals și distant.
6. Creează obiceiuri prin care sa va conectati. Cina împreună, un drum în mașină, o plimbare in parc fără telefoane, cumparaturi “ ca fetele”, “un fotbal cu baietii.” Ritualurile mici creează conexiune, siguranta si incredere.
7. Invață să-ți reglezi propriile emoții. Nu putem cere calm de la un creier în furtună dacă al nostru e un vulcan. Când părintele se reglează, copilul îl urmează.

 

În concluzie, deși adolescența poate fi o perioadă dificilă atât pentru părinți, cât și pentru copii, ea rămâne o etapă complet firească. Creierul adolescentului trece printr-o reconstrucție profundă, iar inima lui învață să simtă lumea cu intensitate. Deși există riscul ca uneori să se rătăcească pe drum, atunci când este înțeles, sprijinit și susținut emoțional de părinți, adolescentul reușește să navigheze prin această perioadă cu încredere și curaj. Atunci ei nu sunt pierduți, ci sunt în plin proces de a se descoperi pe sine.

Articol publicat in Evenimentul Zilei – 6 Noiembrie 2025
Te-a ajutat acest articol? Distribuie-l unui părinte care are nevoie să înțeleagă și să fie înțeles.

Te imbratisez cu drag, Beatrice

 

Din cuprinsul articolului
Creierul adolescentului – un șantier în lucru
Cine este de vina?
Ce impactează pozitiv dezvoltarea creierului adolescentilor
De ce are nevoie creierul unui adolescent ca să crească frumos și echilibrat?
Ce afectează negativ dezvoltarea lor
Cei mai mari dușmani ai creierului adolescent sunt:
Se poate antrena creierul pentru performanțe școlare?
Cum îl putem ajuta să funcționeze la capacitate maximă:
Hormonii – chimia furtunii interioare
De ce pare că nu se înțelege nimeni cu ei?
De ce primele iubiri dor atât de tare?
Între apropiere și independență – echilibrul magic
Ce poate face un părinte (dincolo de răbdare) – 7 Idei practice