VIAȚA după 15 Mai 2020: ADAPTABILITATE sau luminița de la capătul tunelului
Iată că, după 15 mai, când se vor implementa noile măsuri de relaxare, prin adaptabilitate la noile condiții de viață vom putea vedea luminița de la capătul tunelului revenind ușor, ușor la normal. Acum depinde ce înseamnă normalitate pentru fiecare dintre noi. Cu siguranță, nu va mai fi cum a fost înainte, dar dacă vrem să continuăm cursa în maratonul vieții, va trebui să învățăm să ne adaptăm noilor condiții. Întrebarea este, am învățat ceva din această experiență sau ar fi trebui să învățăm ceva din ea? Să fie oare responsabilitatea și întoarcerea la valorice autentice?
- Responsabilitatea
Cât privește responsabilitatea, experiența coronavirus ne face sau ar trebui să ne facă mai responsabili pentru noi și cei din jurul nostru; să înțelegem că respectarea unor norme de igienă sunt foarte importante în viața de zi cu zi iar sintagma ”mie nu mi se poate întâmpla” este departe de adevăr.
- Întoarcerea la valorile autentice: prețuirea vieții, sănătate, mișcare, libertate, prietenie, solidaritate
Acum, fie vorba între noi, la fel au stat în fața blocului și un BMW X6 (ultimul model) și un Logan, posesorii uitându-se cu aceeași neputință la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Aroganța a dispărut (sau ar fi trebuit să dispară) pentru că, în fața morții și a bolii, suntem cu toții egali. Nu mă înțelegeți greșit, sărăcia nu este o virtute, ba dimpotrivă, uneori fericirea trece și prin stomac, diferența o face atitudinea. Și dacă tot vorbim de adaptabilitate și de atitudine, dacă ceea ce ni se părea de-a dreptul imposibil înainte de luna martie (să păstrăm distanța și să purtăm măști pe față), iată că după 15 mai ne-am flexibilizat suficient de mult gândirea și nu ni se mai mare imposibil.
Ce înseamnă luminița de la capătul tunelului?
Am dobândit destul de multe date despre coronavirus dar încă nu suficiente; urmează să se facă un vaccin și să se aplice unitar anumite scheme de tratament pentru boala Covid 19. Că vrem să recunoaștem sau nu, e posibil să trăim cu acest virus. Adaptabilitate înseamnă că ne vom ajusta unui stil de viață în conformitate cu noile reguli sociale: e posibil să purtăm o perioadă măști, trebuie să păstrăm distanțarea socială în locurile publice, e nevoie să admitem că va mai trece un timp până ne vom întoarce la grătarele tradiționale sau ne vom îmbulzi cu toții la concertele din Piața Constituției.
Respectăm sau nu distanțarea socială?
Dacă vrem să învățăm ceva din experiența coronavirus, această măsură ar trebui să fie respectată mai ales că specialiștii spun că e posibil să mai apară un nou val de coronavirus până la sfârșitul anului. De va fi așa sau nu, timpul ne va arăta. Mult mai importantă decât distanțarea socială este înțelegerea profundă a acestui concept: distanțarea socială NU înseamnă distanțarea emoțională. Pentru a păstra un echilibru, e musai să manifestăm mai multă apropiere emoțională, să simțim mai multă empatie și să fim solidari unul cu altul.
Românul este destul de creativ și foarte posibil să inventeze o nouă formulă de salut care să înlocuiască strângerea mâinii. În Japonia lipsește această tradiție a strângerii mâinilor și ei, ca nație, au funcționat destul de bine; ca să nu mai vorbim că simțul onoarei și a respectului se păstrează indiferent de forma de manifestare. Cei drept, atingerile din punct de vedere psihologic, sunt o modalitate de manifestare a iubirii așa cum a descris psihologul Gary Chapman în cele 5 limbaje ale iubirii (pentru cei care sunteți interesați să aflați mai multe despre limbajele iubirii: aici). Vestea bună este că iubirea are mai multe forme de manifestare și putem substitui acest limbaj cu unul din celelalte limbaje: cuvintele de încurajare, timpul acordat, serviciile și darurile. Chiar și aici putem vorbi de adaptabilitate, dar pentru asta este nevoie de dorință și adaptabilitate; pe măsură ce vei exersa un nou limbaj, te vei relaxa și lucrurile vor veni de la sine.
Munca nu va mai fi ca înainte în multe domenii
Pentru unii, munca va fi diferită, în sensul că se va desfășura cu mai puține contacte fizice și cu mai multe interacțiuni în mediul on-line. Argumente pro și contra. Pe de-o parte vom economisi mai mult timp (din deplasări și din discurs) întrucât va trebui să învățăm să fim mai clari și conciși fără să ne mai pierdem în amănunte – o întâlnire în mediul on-line este mult mai solicitantă; dar, în același timp, pe termen lung e posibil să pierdem autenticitatea legăturilor emoționale dacă vom cădea pradă doar mediului online fără să ne mai întâlnim și direct. Clar, va predomina mediul on-line acolo unde domeniul permite acest lucru (căci nu te apuci să construiești case în fața calculatorului ?).
Școala nu va mai fi ca înainte sub multe aspecte
Evident, distanțarea socială se va face și în școli. Și aici cu bune și cu rele. Va fi destul de solicitant pentru copii să stea cu masca pe față ore în șir (sperăm să se găsească o soluție mai bună) dar limitarea unui număr de 15 copii la clasă înseamnă cu siguranță, creșterea calității actului educațional. În plus, desfășurarea orelor în mediul online nu a mai pus atât de mult accent pe învățare, memorare și reproducere ci pe interes, implicare și creativitate din partea copiilor în realizarea proiectelor pe care le-au avut de făcut. Iar pe termen lung, copiii sunt mult mai câștigați întrucât în asemenea demersuri (realizarea proiectelor acolo unde domeniul permite acest lucru) intervine memoria de lungă durată și nu cea de scurtă durată, așa cum se întâmplă când reproduci un material.
În loc de concluzie: adaptabilitatea rămâne punctul forte al oamenilor
De-a lungul istoriei, omul a dovedit că este suficient de abil, puternic și adaptabil să facă față condițiilor vitrege; să nu uităm că omenirea a mai trecut prin diverse pandemii – ciuma, holera, gripa spaniolă – și de fiecare dată a găsit resursele necesare ca să meargă mai departe. Puterea nu asigură întotdeauna supraviețuirea ci adaptabilitatea (dacă e să ne gândim la dinozauri, au fost puternici dar nu suficient de adaptabili).
Atunci când suntem suficienți de adaptabili, puternici și înțelepți (să învățăm ceva din experiența coronavirus), atunci avem meniul complet pentru a reveni ușor, ușor la o viață normală.
”Știi Snoopy, într-o bună zi vom muri.
Da, e adevărat, dar în celelalte NU. ”
Prin adaptabilitate poți învața să te bucuri de toate zilele din viața ta practicând recunoștința zilei de azi!
Beatrice Enachescu este inițiatorul proiectului Viața la Prezent, fiind de profesie Psiholog si Psihoterapeut și un cunoscut Trainer si Speaker Motivațional. Are o experiență vastă în domeniul Dezvoltării personale, Comunicării și Dreptul Afacerilor. Este membru al Baroului București, membru al Colegiului Psihologilor din România și membru al Asociației de Hipnoterapie si Psihoterapie cognitiv-comportamentală, are formări complementare în terapia schemelor cognitive și terapia sistemică de cuplu și familie.