O poveste despre iubire, dezamagire si intelegere sau mai bine o poveste despre o fiica de imparat si printul din taramul indepartat

“Beatrice, uitandu-ma in spate, imi dau seama ca i-am oferit lucrul cel mai de pret: dragostea mea si el, nu numai ca nu a apreciat-o dar a calcat-o in picioare. Mai merita sa cred in iubire? Mai merita sa investesc incredere in cineva? Daca mi se va intampla acelasi lucru in viitor?

Si apoi, de ce permite Inteligenta Universala ca iubirea sa fie calcata in picioare?”

Ma uit la Alina si-mi dau seama ca povestea ei am trait-o la un moment dat fiecare dintre noi.

Am iubit pe cineva cu pasiune, am investit incredere iar raspunsul lui sau al ei a fost nepasarea. Si daca ai mai dat si peste un nemernic/a de profesie, ai ramas cu o rana adanca in suflet. Pana la urma, fiecare pe treapta lui de intelegere si evolutie personala: atat a stiut, atat a dat si cu siguranta, atat va primi mai devreme sau mai tarziu.

Stau si ma intreb cum as putea sa raspund mai bine sufletului frumos din fata mea. Din experienta mea de psiholog, am vazut ca povestile metaforice functioneaza foarte bine si sufletul ia ceea ce are nevoie sa inteleaga si sa mearga mai departe; chiar mai bine daca i-as explica rational ca “domnul” a fost un nemernic. Tot rational, stie si ea foarte bine lucrul acesta, dar sufletul ei inca mai sufera… ca atare, ar trebui sa ma adresez sufletului si nu mintii. Asa ca aleg sa-i spun o poveste despre o fiica de imparat si un print dintr-un taram indepartat, despre lupta dintre bine si rau.

– Alina, hai sa-ti spun o poveste, te va ajuta foarte bine sa intelegi ce s-a intamplat, vrei?

– Daca ma ajuta catusi de putin sa inteleg, sunt nerebdatoare sa o ascult.

“ A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti… a fost o fiica de imparat, nici pe departe Ileana Cosanzeana cu cosite de aur, ci o fata ca oricare alta, cu calitati si cu defecte, dar care avea un mare dar; acest dar il primise ca o recompensa cu ani in urma, cand invatase lectia iubirii neconditionate.

El, un print al unui taram indepartat, puternic, impunator, periculos de inteligent, sigur pe el si indraznet, parea ca are lumea la picioare; avea aparent toate bogatiile lumii dar ii lipsea ceva… ii lipsea Iubirea.

Printr-un joc al sortii s-au cunoscut caci soarta, cand vine vorba de incalcarea liberului arbitru, are un umor desavarsit.

El nu doar ca o vazuse mai intai dar o si studiase indeajuns de mult astfel incat, in mai bine de un an, sa-i stie temerile, fricile si indoielile si sa o loveasca exact acolo unde o doare mai tare. Pana la acel moment, el nu cunoscuse refuzul pentru ca atunci cand nu obtinea de bunavoie ceea ce isi dorea, isi folosea puterea si isi lua singur, nepasindu-I de idealurile, dorintele sau chiar de intristarea celorlalti.

Puterea ii asigura succesul si fusese antrenat sa fie cel mai bun; cu atat mai mult cu cat rangul de print le suradeau domnitelor din regat care l-ar fi dorit de barbat pentru a le asigura siguranta si statutul de printesa. Doar ca fata de imparat, nu si-a dorit nimic din ceea ce ar fi putut el sa-i ofere pentru ca ea il iubea pe alesul ei.

De ce i-a starnit lui interesul? Pentru ca el vroia sa-i arate puterea si superioritatea, sa obtina un nou trofeu pe rabojul lui. Dar ceea ce el nu stia (si avea sa o afle mai tarziu) este ca pentru ea puterea nu insemna forta ci iubire si intelepciune; pentru ea, un barbat este puternic, nu atunci cand el spune „sunt puternic” ci atunci cand isi demonstreaza valoarea prin faptele lui.

Chestia asta l-a infuriat foarte tare… drept pentru care nu a ezitat sa-si foloseasca toate armele ca sa o domine, sa o ingenuncheze si sa-si demonstreze superioritatea prin forta.

Si a reusit pana la un punct…cand intr-o seara mirifica, in locuri magice, in care stramosii au lasat ca mostenire intelepciunea ancestrala, sufletul ei s-a deschis si i-a transmis lui toata iubirea si bogatia Universului. O mai facuse si altadata si ca de fiecare data, ea se bucura de starea de beatitudine inefabila, imposibil de descris in cuvinte. Ce este mai inaltator decat sa primesti si sa oferi Iubirea Universului? In acea seara, Universul parca respira prin sufletul ei si, oarecum, ii era teama sa nu-i faca rau de intensitatea si forta acelei energii sublime; probabil ca i-ar fi facut daca era un om obisnuit, dar el era … un print al unui taram indepartat.

Ceea ce s-a intamplat, pentru el a fost de neinchipuit iar furia lui inimaginabila; a hotarat sa o pedepseasca si a dus-o in acel taram indepartat in care abisul nu are sfarsit si intunericul domneste pretutindeni. A lasat-o acolo, a incuiat portile imparatiei si a plecat fara sa-i pese de lacrimile si rugamintile ei. Zadarnic a incercat ea sa scape, nu avea nici o sansa. Portile fusesera ferecate cu lanturi grele de fier.

Crezi ca i-a fost usor? Nu, nicidecum, a plans amarnic, s-a zbatut si in cele din urma a strigat cat a putut de tare la Tatal ei ca s-o ajute. Dragul ei Tata, atat de bun, de rabdator si ingaduitor care i-a trecut cu vederea toate capriciile pe care ea le manifestase de-a lungul existentei, care a tinut-o pe brate cu fiecare incercare si provocare a vietii. Asa si acum, in intelepciunea Lui, i-a trimis ajutorul de care avea nevoie ca sa fie eliberata din acel taram indepartat.

Mult timp i-a luat fetei de imparat sa inteleaga de ce atata ura ca raspuns la iubire … s-a tot framantat, s-a intrebat, de ce atata ura, atat de multa ura fara ca ea sa-i faca nimic. A continuat s-o sicaneze, sa-i puna piedici in tot ceea ce ea facea cu drag, s-o faca sa renunte la proiectele si aspiratiile ei, s-o convinga ca este singura si doar la mana lui. Iar ea a continuat, in pofida tuturor rautatilor lui, sa se intrebe: de ce o uraste atat de tare!?

Pana intr-o buna zi cand a inteles ca s-a intamplat in acea seara mirifica: ii pecetluise sufletul cu Iubire, cu Iubirea Universului care avea sa-l urmareasca pretutindeni. Si cu cat el incerca sa o stearga mai mult, cu atat mai tare Iubirea Universului se adancea in sufletul lui.  Printul nu va putea sa uite vreodata sentimentul inaltator pe care ti-l ofera Iubirea, acea stare pe care toate bogatiile pamantului nu ti le poate oferi la un loc.

Daca pana atunci fusese lupta lui si a ei, a lui cu a celorlalti prin forta si dominare, din acea noapte a inceput lupta lui cu sine insusi. Daca pana atunci ii fusese usor pentru ca, in lipsa iubirii, el facuse ceea ce stia de atata amar de vreme sa faca, acum avea o noua perspectiva, purtand amprenta acelei energii pe care in zadar incerca sa o anuleze.

A simtit cum Iubirea te inalta, iti da fiori iar atunci cand vrei sa o suprimi, te arde si te inlantuie tot mai tare. Practic, iubirea anula tot ceea ce stiuse el sa faca cel mai bine.

O ura pe fata de imparat din toti rarunchii lui pentru ca ii daduse viata peste cap. Dintr-o lupta banala si un joc al puterii, se transformase intr-o lupta a identitatii si chiar mai mult, pentru ca iubirea nu are granite.

Dincolo de lectia umilintei si a deznadejdii pe care i le-a servit printul, ea a inteles ca amandoi au castigat aceasta lupta. Ea pentru ca a priceput ce s-a intamplat in acea noapte, iar el …

Cat timp va trece ca printul sa inteleaga ca Iubirea este cea mai inalta si sublima energie din Univers si ca el este castigator al acestei lupte, nu prin forta ci prin intelepciune?! Poate ani sau din nou veacuri … pana intr-o buna zi cand isi va intalni aleasa si ii va da voie sufletului sa se deschisa si sa simta Iubirea Universului.

… Si am incalecat pe-o sa si ti-am spus povestea asa!”

O vad zambind intr-un fel anume pe Alina si-mi dau seama ca a prins mesajul basmului pe care i l-am spus pe nerasuflate. Daca iesim din patratelul nostru si incercam sa vedem poza mai ampla, putem sa gustam o picatura din Intelepciunea Universului.

• Deci, cum ramane cu iubirea ta, energie irosita sau profunda?
• Cu siguranta profunda si din cate imi dau seama neirosita.
• Intr-o buna zi, daca vei sti sa-ti pastrezi sufletul curat si deschis (bineinteles, doar pentru cei care merita, carora sa le dai codul de accces :), aceasta iubire ti se va intoarce si te vei bucura pe deplin de ea. Si apoi, nu ai de unde sa stii daca intr-o buna zi „printul” in planuri subtile iti va multumi…

TU ai inteles ca Iubirea este cea mai inalta si sublima energie din Univers sau vei astepta asemeni printului din poveste … ani, secole sau poate chiar mai mult ca sa intelegi asta?

Te imbratisez cu drag, Beatrice